O parte din azi.

Urât. Prea multe teste în aceeaşi zi. Fix ceea ce îmi place mie mai mult - matematica şi fizica. Am trecut, n-a fost mare chestie. Se simte izul de vacantă pe la mine pe aici. Sufăr de un sentiment profund de leneeeeeeeee.
Ce am făcut eu zilele astea. Am stat, am avut o baterie bună la mp3, e a 3a zi la rând de când mă ţine. Ar fi fost şi mai frumos dacă ar fi avut memorie mai bună, dar mă descurc şi cu ăsta. E bine.
Starea mea interioară este chiar ok, spre surprinderea mea. Nu am mai făcut nimic, nimic greşit. Deşi am fost tentată.
Aşteptam ceva mulţumiri, dar apoi mi-am dat seama că persoana aia nici nu îşi dă seama că eu am fost "îngeraşul" :))) ... mă amuză când cineva îl face pe altcineva aşa, mai ales o fathă" dintr-aia pe prietenul ei. Brusc îmi imaginez cum ar arăta cu nişte pene pe undeva şi mă pufneşte râsul. Oamenii nu prea pot fi îngeraşi, copiii da.

Pe zi ce trece generaţiile astea se schimbă tot în mai rău şi în mai rău. Stimă faţă de cei mai mari 0. El e un copil pitic de a 5a, îmi ajunge pe la jumătatea braţului, eu cobor scările şi el se răsteşte la mine să mă dau la o parte de parcă este un eveniment important faptul că el coboară scările. Trecem, m-am abţinut să mai zic ceva să audă.
stai că nu e tot
Următoarea pauză eram cu vreo încă 4 colege  stăteam lângă uşă aşteptam pe încă cineva,  holul e aproape gol. Iarăşi copilu' ăla. Nu-i ajunge omului tot holul, nu-i ajunge. Deja se băga între noi. De data asta m-am enervat, câtă nesimţire trebuie să ai în tine. L-am luat o dată de umeri cu tot cu faptul că dacă ar fi fost să ne măsurăm la kg, ieşeam la egalitate. L-am luat şi l-am trimis oleacă mai frumos, dar chiar a fost culmea.

Acum mă gândesc, dacă el se comportă aşa prin a 5a, oare cum o să fie când o să ajungă pe la cei 16 ai mei. O să-şi stingă ţigările în capul profilor sau cam aşa.
Da, poate nu par chiar de vârsta mea, ah, nici nu vă închipuiţi cu cât greu am recunoscut asta :)). Dar asta nu e o scuză pentru ăştia.

Iar mi-a intrat o melodie în cap şi nu-mi mai iese. E în rusă. Nici nu vreau, îmi place prea tare în momentul ăsta ca să mă gândesc şi la altceva.
Aştept vacanţa, după o să fie teze. Eu vreau vacanţă acum, o să primesc ceva ce îmi doresc eu de muuuult timp, foarte mult chiar. 1 an şi ceva, era şi timpul o dată şi o dată. Nu spun ce e. Până nu-l primesc. Da' numai să vină o dată vacanţa.

Câteodată am impresia că lumea asta se schimbă mult prea repede pentru mine, nu pot să tin pasul cu ea.

-Mama, mama, există  toate cuvintele?
- Da.
- Atunci ce înseamna "ajuguluguga"?
- ....

incredere? da' de unde?

a dracului treabă
am  nervi.
încredere zici?
inspiraţie de moment în halul ăsta nu am mai avut niciodată. cred că a fost vreun semn ceva că trebuia să fac ceea ce am făcut. dar oare ai să-mi spui vreodată tu toate lucrurile pe care trebuia să le aflu de la tine şi nu să le descoper eu singură. în momente de astea .... ah, câtă naivitate, uite de asta mi-am dat seama abia acum. totul era atât de evident, iar eu...evident că acum totul pare să aibă un sens, abia acum. ar fi trebuit să fie diferit, nu cum e...   Uneori e mult, mult prea greu.
Sincer.
“Love means exposing yourself to the pain of being hurt, deeply hurt by someone you trust.”
Morala : vrei durere? închide ochii şi încrede-te.
Cel puţin o dată în viaţă toţi au fost aşa...

100.

e cea de-a 100 a mea postare.
vreau ca postarea asta să fie una fără nervi, înjurături şi alte alea.
Cine ar fi crezut că am să ajung la aşa un număr rotund! chiar wow.

iar? nu a fost destul iarna asta?

iarăşi zăpadă?
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.

zăpada nu prea mă face să zâmbesc.
nu ar fi mai frumos dacă pur şi simplu aş închide ochii şi mi-aş imagina că e cald şi frumos afară?
ba da, cred că aşa am să fac.

în plus...
în plus, ar trebui să fie altfel decât e acum.
mi-e dor.
Primăvară

Oamenii

Ia vobşe eu înţeleg că-s vecini (tipa sosedi, în afară de bună ziua niciodata nu le-am zis nimic mai mult) da' nu trebuie să-ti laşi gunoiul aşa după uşă.Greu, tare greu. Musorca e la 10m de bloc. nu că aş avea împotrivă ceva,  da uşile is aşa de apropiate că musorul ajunge şi pe la uşa mea, da' ei se comportă de parcă is veniţi de pe Lună. Da'  ia oleacă punga aia şi fă un jogging pân' afară. Vobşe nevospitanie.
Pe urmă altceva, da' lasă ponimaiu necotorâm ne hvataiet 2 balcoane.
şi încă mă enervează că sunt mii de momente în care mestnoe naselenie îmi dovedeşte cât de teomnâe sunt. nimic nu înteleg. Bun avem musafiri, adică mai intră vecinu' de jos să-şi aducă maimuţele să se joace cu ale noastre. Până a ajunge la bucătărie, trebuie să treacă şi pe hol, unde stau eu la calculator. Absolut mereu trebuie să se oprească şi să vadă ce fac eu, unde, când, cum. Şi mereu întreabă tot. Şi se uită insistent în monitor. Nici ai mei nu fac aşa ceva. Asta ar mai lipsi. Nu' cât se poate?
pe urmă alţi nenormali, (bine nu, nenormali) doar că îs persoane pe care le-ai cunoscut de vreo 20jde minute iar ei iţi fac remarci ca şi cum ar fi prietenii tăi de o viaţă. În general, da.. să zicem că agreez astfel de chestii, dar cazul ăsta chiar a fost exagerat chiar dacă a fost tipa o glumă.O glumă că îţi vine să intri în pământ. (24 martie, nu vreau să-mi amintesc)

 Câteodată aş lua tot, tot cu ce mă bat ei la cap şi le-aş transorma în pumni. Multi din oraş ar fi temporar cu ochi vineţi.

25 martie, 17 ani.

Pentru că există într-adevăr prietenii care durează şi a noastră e una dintre ele.
La mulţi ani, Cătălina!!!!

ce tiltu??

why do we kill people to show people that killing people is wrong?

p.s. azi numai gafe am făcut! (îmi vine să mă bag în pământ de ruşine..penibile momente)

amici zici?

Friendship is not how long we have been together.
Not how much you have given or received.
Not how many times we have helped each other.
It's only how we value one another.

Da, poate ar fi frumos dacă ar rămâne chiar aşa, dar ştii bine, chestii de genul îs doar în poveşti. Şi nu da vina pe mine, măcar atât. :)

secvenţe.

"It isn't your mother's fault and it isn't mine. She can't love me, and I can't stop loving her. It's as simple as that (...)
Love can't be forced into existence. It won't come simple because you will it to happen. If it did, your mother would love. She believed she would learn to love me when we were wed. I believed it, too.We wanted to believe it. Later, I tried to convince myself that it didn't matter whether she loved me or not. I told myself that marriage could be still good without it. [...]  I was a fool! Loving someone who doesn't love you is hell! Don't ever let anyone convince you that you can be happy with someone who doesn't love you."

Fragmentul nu este al meu. L-am găsit într-o carte peste care am dat la întâmplare azi.

today it's not like yesterday

Cred că un titlu mai bun nu o să mai caut pentru postarea de azi. E primul lucru ce mi-a venit în minte.
Da, într-adevăr, ziua de azi nici nu se compară cu cea de ieri. Azi e altfel. (nu chiar groaznic). Nu îmi era dor de zilele de genu' în care îmi mergea mie mai prost. Uite că nici marele soare nu a reuşit să-mi ridice marele meu moral. Şi asta doar pentru că am dormit groaznic. (nu credeam că asta îţi poate influenţa toată ziua)
Cu toate astea, am observat ceva.
Există persoane pe care le deteşti şi care te detestă sau din ăia care par să te deteste. E un fel de atracţie reciprocă între astfel de specimene. Totuşi când te aştepţi cel mai puţin, chiar ăia te miră. Uneori pot fi chiar oameni de treabă şi cred că mai mult de uneori. Chestia ciudată e că mi-am dat seama că nu e chiar atât de rău cum m-am aşteptat să fie. Nu a fost atmosferă apăsătoare, nu au fost pauze de tăcere extra-lungi, nu au fost multe chestii care eram mai mult ca sigură că trebuiau să se întâmple. Din punctul ăsta de vedere,  a fost chiar ok.

aaaaaaaaaaaaah, îmi vreau nikon-ul ăla. Cred că s-a făcut aproape un an de la promisiunile alor mei. Nu am numărat. Nu vreau să mă sperii să aflu că a trecut mai mult de fapt. Mult timp oricum. A trecut până şi anul nou. Hai mă, de parcă nu ar fi şi în avantajul lor să-mi ia mie aparatul ăla. Chiar îl vreau. Tare!
Uneori nu-i înţeleg pe oamenii aştia. Ca şi cum aş privi fizica, cam acelaşi sentiment. Cred că talentul lor de a ţine oamenii pe jar o să mi se transmită şi mie. Nici măcar  faptul că i-am rugat nu a schimbat prea multe. Totuşi încă mai aştept.. dar oare pentru cât timp?

 oare de unde am atât optimism în mine? chiar devine comic :)) 

wake up, it's spring

Şi azi spre surprinderea mea şi a tuturor m-am afişar la şcoală frumos la 7 dimineaţa cu un zâmbet tânp pe faţă. Şi a durat totul cam vreo 2 ore. Nu ştiam ce-i cu mine. Mi-au trebuit două ore să revin la ceea ce sunt eu. Nici măcar la psiho nu am reuşit să mă cataloghez în vreo categorie. Sunt ceva între sangvinic şi flegmatic. Când una când alta. Azi cel mai probabil sangvinic. Azi - zâmbitor. Azi chiar aş putea spune că radiez. E totuşi un pic neobişnuit acest sentiment. (ca să nu-i zic ciudat sau straniu). Am încercat să-mi dau seama de unde mi-am încărcat eu azi bateriile cu endorfină. N-am găsit nimic (suspect). Cred că e mai bine aşa, să zâmbeşti fără să ştii de ce zâmbeşti. Gata, am terminat cu asta. "toate-s bune şi frumoase" (da, e un citat) :)

E jumătatea lui martie şi în sfârşit am reuşit să scap de tot de iarnă. Am încercat să nu dau de zăpadă pe unde am mers eu azi.  Am înţeles că va fi şi mai cald. Superb.

ghiocei.

titlul nu prea are legatură, daaaar având în vedere că e primavară şi că e 8 martie. şi e atmosfera aia superbă. Vreau ca toate fetele, mamele, bunicile şi toti toti să fie azi fericiti aşa cum sunt eu!!!! 

Radiez de fericire.  

[2] - trebuia să urmeze şi el, nu?

am fost/sunt atât de enervantă, irascibilă, nervoasă, plictisită, imună încât am ajuns nici să nu îmi mai pese de ce mai e nou în lume.
zilele astea nimeni nu şi-a amintit de mine.

[1]

se poate încă o oră în plus??

Asta mi se învârteşte în cap de 2 zile fără încetare.
Iarăşi simt că 24h este mult prea puţin pentru mine, e trecător. O să-mi revin eu.
Doar că uneori ar fi frumos, (folositor chiar) dacă aş putea să am la îndemână un buton *pause* pentru timp. Chiar l-aş folosi din când în când.

marea majoritate.

majoritatea nu sunt oameni.
majoritatea se comporta cu tine ca si cum tu nu ai fi om. majoritatea nici macar nu le pasa ca altii nu ii considera oameni. majoritatea stiu ce is alea animale, dar nu isi dau seama ca se comporta ca unele.

majoritatea nu sunt oameni.

Spring is here.

În sfârşit primăvara.

De mult o aşteptam.