Şi azi spre surprinderea mea şi a tuturor m-am afişar la şcoală frumos la 7 dimineaţa cu un zâmbet tânp pe faţă. Şi a durat totul cam vreo 2 ore. Nu ştiam ce-i cu mine. Mi-au trebuit două ore să revin la ceea ce sunt eu. Nici măcar la psiho nu am reuşit să mă cataloghez în vreo categorie. Sunt ceva între sangvinic şi flegmatic. Când una când alta. Azi cel mai probabil sangvinic. Azi - zâmbitor. Azi chiar aş putea spune că radiez. E totuşi un pic neobişnuit acest sentiment. (ca să nu-i zic ciudat sau straniu). Am încercat să-mi dau seama de unde mi-am încărcat eu azi bateriile cu endorfină. N-am găsit nimic (suspect). Cred că e mai bine aşa, să zâmbeşti fără să ştii de ce zâmbeşti. Gata, am terminat cu asta. "toate-s bune şi frumoase" (da, e un citat) :)
E jumătatea lui martie şi în sfârşit am reuşit să scap de tot de iarnă. Am încercat să nu dau de zăpadă pe unde am mers eu azi. Am înţeles că va fi şi mai cald. Superb.
0 coments:
Post a Comment