creaţii.

 Shakespeare a creat lumea în şapte zile.

În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpastile

sufleteşti.

În ziua a doua a facut rîurile, mările, oceanele

Şi celelalte sentimente -

(...)

 

 În ziua a treia a strîns oamenii

Si i-a invăţat gusturile:

Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi asa mai departe,
Pîna s-au terminat toate gusturile.

  (...) 

Si Shakespare s-a gindit că după atita trudă

Ar merita să vada şi el un spectacol.

Dar mai întii, fiindcă era peste măsura de istovit, 

S-a dus sa moară puţin.

eternal dream.

  

and then I woke up in that morning.

the sun was blinding my eyes, and then I said "Good morning, sunshine". You know, it's been for a while. I remembered your smile, your eyes, your blood pulsing through my veins. It really happened, you just saved me. I didn't sink since then.

you didn't let me.

25iun

i-am dat un nume inimii mele. 

ploi de primăvară (note)

Ce bine e că ţi-ai deschis inima. şi m-ai lăsat să mă adăpostesc aici, căci ploua afară.
Deci doar aşa?
Totul e să dai uitării, şi n-ar fi greu. vrei să te învăţ eu?
La ce m-ar ajuta... pot şi eu, sunt mare.
Nu e bine să uiţi
Şi atunci tu de ce uiţi?
Nu uit, las doar alte gânduri să-mi inunde mintea. vrei să te învăţ eu?
De ce vrei asta? să învăţ.
Pentru că atunci ai putea să uiţi fiecare dată când am să vin şi când am să plec. la început ar fi o amintire, vag, ar trece prea mult timp să-ţi mai aduci tu aminte. vise, frumoase de altfel. ştii bine că-ţi vreau binele. cred că totuşi am să te învăţ, când ai să creşti mai mare.
Nu e prea dureros asta?
Întrebări fără răspunsuri. Mă bucur că m-ai lăsat să vin aici, de ce totuşi ai făcut-o?
Nu vroiam să te uzi. ştii... ploua afară.

lume fără gânduri

Şi uneori mi se pare atât de uşor să-ţi aminteşti.
La un click distanţă, cam aşa.
Ceea ce urmează să scriu, sunt sigură că nu e ceva nou, un alt adevăr rostit cu alte cuvinte. Poate că nici nu e adevăr. Adevărul e că ne schimbăm,  fără să vrem prea mult asta.
Cam aşa a fost şi ieri. Am ajuns să îmi amintesc că am promis ceva, dar mi-am dat seama că m-am schimbat prea mult ca să mă mai pot ţine de promisiunea respectivă. Şi nu e ca şi cum o vină mi-ar străpunge venele, şi nici nu am încercat să-mi caut o scuză. Uneori sunt mult prea multe...promisiuni legate de viitor. Ce ştim noi ce va fi... Dar totuşi promitem. De parcă îţi trebuie un fir, acel fir să te agăţi să ai un viitor imaginar în faţă. Nu mereu, e o satisfacţie nemărginită când reuşeşti.
Eu cea din trecut, ce am promis.. am ajunt în acel viitor pentru mine cea de atunci, şi nu am ajuns nicăieri de fapt.  Probabil că aş fi putut face mai mult, sau nu. Chiar nu. Timpul distruge multe promisiuni.
Şi am realizat că nu poţi promite cuiva ceva de care nu eşti sigur, dar atunci.. atunci eram mult prea mică pentru astfel de gânduri. Nu e ca şi cum nu ai mai promite nimănui nimic. Nu e ca şi cum nu ţi-ai mai dori toate acele lucruri. Ajungi să promiţi în continuare cum ai făcut şi înainte. Sunt doar momente de conştiinţă. Aşa cred. Dar am decis mai mult să-mi promit mie, pare mult mai uşor. Probabil pare.
Ar trebui să ajung şi eu in Londra.!

frumoase psihoze

yesterday I shone

... azi
azi mi s-a făcut dor de alternosfera...

nuanţe de roşu...

(şi spre suprprinderea mea chiar este bine, acceptabil.... şi totuşi lipseşte ceva...)
(şi nu-mi dau seama ce... )
roşu arămiu.. vremuri vechi.. schimbare noua pentru a redeveni ceva ce obişnuiam să fiu înainte... sau poate că totuşi nu... 

a gloomy state of mind, especially when habitual or prolonged;

*melancolie* 

mereu m-a adus cu picioarele pe pământ melodia asta...
astăzi..m-a făcut să visez.

september's dream

my lovely september.
pure morning 7am
seaside
pentru că....
mi-e dor. Îmi aminteşte de încă ceva...
(sunt câteva încercări de-ale mele de a face fotografii)

till the death will tear us apart.

 

DA 

my loneliness, my happiness, my willingness...

...

Noapte, stradă, farmacie, felinar,
Absurd în ceaţă turnul ochi gălbui.
De-o să mai prinzi din secol un pătrar,
Totul va fi la fel. Ieşire nu-i.

Tu vei muri. Un drum iniţial
Va fi bătut de alţii, iar şi iar:
Noapte şi riduri îngheţate pe canal,
Vânt, farmacie, stradă, felinar.

(Aleksandr Blok - *** )  

iar? nu a fost destul iarna asta?

iarăşi zăpadă?
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.

zăpada nu prea mă face să zâmbesc.
nu ar fi mai frumos dacă pur şi simplu aş închide ochii şi mi-aş imagina că e cald şi frumos afară?
ba da, cred că aşa am să fac.

în plus...
în plus, ar trebui să fie altfel decât e acum.
mi-e dor.
Primăvară

wake up, it's spring

Şi azi spre surprinderea mea şi a tuturor m-am afişar la şcoală frumos la 7 dimineaţa cu un zâmbet tânp pe faţă. Şi a durat totul cam vreo 2 ore. Nu ştiam ce-i cu mine. Mi-au trebuit două ore să revin la ceea ce sunt eu. Nici măcar la psiho nu am reuşit să mă cataloghez în vreo categorie. Sunt ceva între sangvinic şi flegmatic. Când una când alta. Azi cel mai probabil sangvinic. Azi - zâmbitor. Azi chiar aş putea spune că radiez. E totuşi un pic neobişnuit acest sentiment. (ca să nu-i zic ciudat sau straniu). Am încercat să-mi dau seama de unde mi-am încărcat eu azi bateriile cu endorfină. N-am găsit nimic (suspect). Cred că e mai bine aşa, să zâmbeşti fără să ştii de ce zâmbeşti. Gata, am terminat cu asta. "toate-s bune şi frumoase" (da, e un citat) :)

E jumătatea lui martie şi în sfârşit am reuşit să scap de tot de iarnă. Am încercat să nu dau de zăpadă pe unde am mers eu azi.  Am înţeles că va fi şi mai cald. Superb.