there is something in my right atrium.

please don't fall in love with me. 

I probably will at some point. (by mistake of course)

no, you won't. I'm crazy and too emotional. I'm a mess. I'll bring you down with me, and you are so beautiful. I'm out of control, falling apart, lost. This is not what you want. No one could love this. I'm a train wreck. I'm cynical. I can never be loved.

I don't really mind. You're wonderful... 

~

4luni frumoase.
şi lalele.

coloana mea de infinit...

căci... acolo mă simt bine..
tu pe unde eşti?

a gloomy state of mind, especially when habitual or prolonged;

*melancolie* 

mereu m-a adus cu picioarele pe pământ melodia asta...
astăzi..m-a făcut să visez.

milady.

 

  

And I give myself away.

We crash onto the ground
And all is silent, save, the rustling of leaves--
The disquietude in my heart,
And all is sweet, save, the taste of tobacco
Mingling with the cooling air,
And all is calm, save, the teeming of pestilent thoughts;
Of your salacious smile
And all is bright, save, the rapid-darkening night
as our lips lock...


Then I awake.

rem.

i
am
happy

today
was
a
special
day!

(subtil.)

Alte impresii. "Ce fac fetele?"

şi iarăşi rămân fără cuvinte, căci tot ce pot şi ar trebui să fie zis se prea poate rezuma doar la câteva fotografii, pe departe artistice. Prea puţin important acest aspect.

Weekend-ul a fost superb, fără reţea, la 25 de km întro cabană, departe de populaţie şi mai ales toată învălmăşeala din oraş cu faimosul meci cu Steaua.
muzică, cântece, discuţii târzii după miezul nopţii, multe râsete, filme, iarăşi râsete, grătar, mâncare, discuţii lungi, dar puţin timp...şi multe altele.
Asta nu o să fiu ultima dată, cu siguranţă!
Ce aş mai putea să adaug aici ar fi doar nişte observaţii.
În primul rând nu pot şi nici nu am putut niciodată să cânt la chitară, iar weekend-ul ăsta a fost prima dată în care a încercat (accentuez mult pe acest "încercat") cineva să îmi arate câte ceva pe acolo.
În al doilea rând îmi pare rău că nu am reuşit să-mi înving teama de şerpi. Adică nici nu am avut ocazia propriu-zisă, dar mi-a ajuns şi o năpârcă încât să mă sperie. E comic. Oarecum.
Îmi va fi dor.

discuţii

*Din seria: do you believe in miracles?* 

- Ştii.. eu am să merg în Canada.
- Ce?
- Da. Am să-mi iau o slujbă. Îmi cumpăr geanta aia mare pe care am văzut-o cu tine azi. Roşie.
- Şi cum ajungi în .. Canada ?
- A, stai liniştită.. asta e deja planificat. Am să-l vizitez pe Bogdan.
- ...
- Fii atentă. Merg în Bucureşti acolo mă întâlnec prietenii ăia ai noştri şi mă conduc până la aeroport. Biletul e până în Franţa. Am să mă descurc. Stau cam o săptămână acolo. Orcum doar nu o să plec acum. În vreo 2 ani când n-o să mai depind de ştii tu cine.
- Şi pe urmă?
- ce şi pe urmă... pe urmă din Franţa iau biletul spre Canada.Vezi, totul e planificat deja!
- Vise, draga mea, vise.

make it shine.

În calendarul ei azi scria că e o zi nefavorabilă. A închis ochii şi a murmurat un "pe naiba, azi va fi ziua mea!" 
Şi dacă nu încerca nu reuşea imposibilul.

Zâmbeşte. Azi chiar a reuşit. Şi a terminat chiar înainte de a se sfârşi totul. Are o satisfacţie aparte acum că ştie că poate să facă acel ceva.
Poate e o senzaţie de moment, dar merită să trăieşti momentul.

Un singur lucru ar mai fi trebuit pentru a deveni totul o mică poveste cu un final fericit. Nu era acolo nici o acea persoană pe care ar fi vrut să o îmbrăţişeze. A trecut şi asta, a trecut peste.

wake up, it's spring

Şi azi spre surprinderea mea şi a tuturor m-am afişar la şcoală frumos la 7 dimineaţa cu un zâmbet tânp pe faţă. Şi a durat totul cam vreo 2 ore. Nu ştiam ce-i cu mine. Mi-au trebuit două ore să revin la ceea ce sunt eu. Nici măcar la psiho nu am reuşit să mă cataloghez în vreo categorie. Sunt ceva între sangvinic şi flegmatic. Când una când alta. Azi cel mai probabil sangvinic. Azi - zâmbitor. Azi chiar aş putea spune că radiez. E totuşi un pic neobişnuit acest sentiment. (ca să nu-i zic ciudat sau straniu). Am încercat să-mi dau seama de unde mi-am încărcat eu azi bateriile cu endorfină. N-am găsit nimic (suspect). Cred că e mai bine aşa, să zâmbeşti fără să ştii de ce zâmbeşti. Gata, am terminat cu asta. "toate-s bune şi frumoase" (da, e un citat) :)

E jumătatea lui martie şi în sfârşit am reuşit să scap de tot de iarnă. Am încercat să nu dau de zăpadă pe unde am mers eu azi.  Am înţeles că va fi şi mai cald. Superb.