şi nu mai permit decât amintirilor frumoase să-mi tatueze sufletul...

aşteaptă-mă, draga mea, de ce mă laşi singur? nu vezi că-ţi zâmbeşte şi soarele, de ce vrei să pleci? lasă-mă doar să termin ce am început. de ce nu mă aştepţi?
te aştept
şi vom merge amândoi acolo?
amândoi

and sometimes..

I wonder what my life would be like if we never met.
Probably you would be happier.

note to self: never, but never. trust in no one. it's an amazing thing how a person who was once just a stranger, suddenly meant 'a lot' (I won't say 'the world'). be realistic. it's just life, no some kind of fairytale... What time is it?
get up!
and then... we left each other. fin. 

rem.

i
am
happy

today
was
a
special
day!

(subtil.)

ştii tu, când eram eu ca tine...

...era diferit. exista acel ceva ce acum nu mai e!

oamenii din ziua de azi mă uimesc tot mai tare şi mai tare. câteodată mă întreb, oare câtă cultură de acest gen poate să încapă în aşa un specimen.
pe timpuri era altfel... şi când mă gândesc la "pe timpuri" în minte momentan am imaginea unei domnişoare cu o rochie superbă şi un el care o priveşte din depărtare şi nu ştie cum să-i spună cât mai delicat cât de minunată  este.

(gânduri pe moment)

secvenţe.

"It isn't your mother's fault and it isn't mine. She can't love me, and I can't stop loving her. It's as simple as that (...)
Love can't be forced into existence. It won't come simple because you will it to happen. If it did, your mother would love. She believed she would learn to love me when we were wed. I believed it, too.We wanted to believe it. Later, I tried to convince myself that it didn't matter whether she loved me or not. I told myself that marriage could be still good without it. [...]  I was a fool! Loving someone who doesn't love you is hell! Don't ever let anyone convince you that you can be happy with someone who doesn't love you."

Fragmentul nu este al meu. L-am găsit într-o carte peste care am dat la întâmplare azi.

p.s.

Boy: “You’re not my type.”
Girl: “Why, cause I can read??”

He: Go to Hell!
She: See you there.

Iniţial începusem să vorbesc de marea lor dragoste.

Vorbeau 2 în microbuz, un el şi o ea. Cât de tipici erau.
~pauză~
El : Te iubesc.
Ea : Şi eu.
~pauză~
Ea : ....şi totuşi cât de mult mă iubeşti? (fără număr, "fatho", fără număr)
El : Nu sunt sigur
Ea : Atunci de ce ai mai spus?
El : ....

    Cred că mi-a ajuns să aud atât ca să-mi dau seama că i le spusese din lipsă de subiecte. Ce au ajuns astea două?.. Cuvintele salvării? Te salvează din orice rutină, prostie, despărţire sau cum.... Şi-au pierdut farmecul. Ea îl întreabă pe el cât de mult o iubeşte. Care-i rostul? ..da, ştiu prea multe întrebări stupide, prea mult ce nu e al meu şi nu ar trebui să mă bag, dar totuşi e comic să stai şi să asculţi dintr-ăştia, disperaţi ce mai cred că un "te iubesc" mai salvează ceva.
    Uneori mi-e silă.

    Trebuia să mai continui cumva subiectul ăsta, dar mi-am dat seama că nu are rost. Normal ar fi multe de scris. Când ieşisem din microbuz.. ah, ce contează, regret că nu mi-am cumpărat căşti şi baterie pentru Mp3-ul meu, aşa cel puţin nu mai auzeam nimic de care să mă mir.
     Ăsta e blogul meu, cel nou. Dar tot vechi rămâne într-un fel. Un an nou, au trecut deabia vreo 4 zile şi deja nu-mi place. Sunt doar câteva chestii de care sunt fericită pentru următoarele... (ah, nu ştiu, nu dau termen. Sper să fie o perioadă nedefinită)
     Filmul de Piatra.. aaaaah. We had fun, we have fun and certainly we'll have fun!

Iniţial vroiam să vorbesc doar despre marea lor dragoste, dar chiar altceva n-am avut ce face?