Cred că un titlu mai bun nu o să mai caut pentru postarea de azi. E primul lucru ce mi-a venit în minte.
Da, într-adevăr, ziua de azi nici nu se compară cu cea de ieri. Azi e altfel. (nu chiar groaznic). Nu îmi era dor de zilele de genu' în care îmi mergea mie mai prost. Uite că nici marele soare nu a reuşit să-mi ridice marele meu moral. Şi asta doar pentru că am dormit groaznic. (nu credeam că asta îţi poate influenţa toată ziua)
Cu toate astea, am observat ceva.
Există persoane pe care le deteşti şi care te detestă sau din ăia care par să te deteste. E un fel de atracţie reciprocă între astfel de specimene. Totuşi când te aştepţi cel mai puţin, chiar ăia te miră. Uneori pot fi chiar oameni de treabă şi cred că mai mult de uneori. Chestia ciudată e că mi-am dat seama că nu e chiar atât de rău cum m-am aşteptat să fie. Nu a fost atmosferă apăsătoare, nu au fost pauze de tăcere extra-lungi, nu au fost multe chestii care eram mai mult ca sigură că trebuiau să se întâmple. Din punctul ăsta de vedere, a fost chiar ok.
aaaaaaaaaaaaah, îmi vreau nikon-ul ăla. Cred că s-a făcut aproape un an de la promisiunile alor mei. Nu am numărat. Nu vreau să mă sperii să aflu că a trecut mai mult de fapt. Mult timp oricum. A trecut până şi anul nou. Hai mă, de parcă nu ar fi şi în avantajul lor să-mi ia mie aparatul ăla. Chiar îl vreau. Tare!
Uneori nu-i înţeleg pe oamenii aştia. Ca şi cum aş privi fizica, cam acelaşi sentiment. Cred că talentul lor de a ţine oamenii pe jar o să mi se transmită şi mie. Nici măcar faptul că i-am rugat nu a schimbat prea multe. Totuşi încă mai aştept.. dar oare pentru cât timp?
0 coments:
Post a Comment