şi raze de soare îmi mângâie ochii.

The unispired one

Namaste.
Bunăăăăăă.
Fără idei. deci nimic.

Uite... luminiţă... hai aprinde-te, hai mă, te aprinzi o dată?
Ia, uite. Escapadă, da am avut parte de una weekend-ul ăsta. Cu tot cu muzica aia superbă, dar tot a fost şi asta o escapadă, una aşteptată, zic!
Azi ce e? .. e duminică, da. Şi s-a dat ceasul cu o oră in urmă şi am să pot dormi. Finaly.

Zgomot.Nimic.

Luciditate.

Impresii de după. Stau cu ceaiul în mâna, e cald. Eu m-am trezit acu' juma.
A fost ok. Sunt complet lucidă, am fost lucidă.  Foarte multe presoane noi, vechi cunoştinţe schimbate rău de tot. În bine? .. Măi nu ştiu ce să zic, nu prea e treaba mea asta, în orice caz, să mă lase macar un pic (cam vreo 10 secunde) mască au reuşit. Am impresia că şi eu făcut acelaşi lucru. Nah, trecem!..
bun, betigaşele nu s-au rupt, cred că am lovit câtiva cu ei, dar ... shit happens.
Da, m-am distrat. Diana, mulţumesc pentru mp3-ul tău.

• Kiss
• Roşu aprins
• Hushabye

Mă repet încă o dată, am fost lucidă... bine, bine, poate nu aş mai fi fost dacă berea costa mai puţin de 7 lei. Deşi una cu paiul fac cât 2, şi nu, nu fac matematică.
Altceva?
Muzica, muzica, muzica... deci.. absolut superbă"! ..fără cuvinte. Basurile alea mi-au spart timpanele.
  "hai la dans"
nu ştiu să dansez pe aşa ceva.
  "nici eu."
în schimb văd că dai din fund bine.
Cred că nu am nimănui nimic de reproşat.
 aşa şi nu mi-am terminat postarea. am să o refac mai târziu, nu-mi place!

Ce titlu, dom'le, ce titlu?

ăăă, cred că iar întârzii. M-am gandit să fie, ştii tu, înainte şi după.
am ajuns acasa. n-am ce zice. M-aş culca, dar nu ma mai trezesc dupa :)) ..ca zi la română. mi-am facut si eu tema, 3 pagini jumatate azi o caracterizare frumoasă, şi am avut de la 7 şi am dormit şi am dormit.. şi ziuă bună, română! :))
aaaaaaa... chiar întarzii.Pff, dispar.
revin după*

used.

azi mie dor mai mult ca niciodată.

atenţie! se votează.

eu şi experienţa mea de azi cu votatul. Nici nu vreau să-mi amintesc. Numai eu pot fi atât de căscată.
Cică...totul e ok, verifică ăla de acolo carnetul meu de note, bla, bla. Totul e ok, e vizat. Alea, alea. Şi îmi dă foaia de vot, şi Liuba cea inteligentă nu a auzit ce e aia cabină :)) .. eu bifez ce am de bifat acolo, chiar în faţa băiatului, şi se aude un strigăt dintr'ăla sictirit! "ÎN CABINĂĂĂ, vă rog! Dar ce mai contează, eu ce să mai fac în cabina aia, deci a fost penibil. A fost una dintre cele mai penibile faze care mi s-a întâmplat ... luna asta?!? .. da, cred că luna asta.
Sper să nu mai am de a face cu voturi dintr'astea serioase până minim la 18 ani. Deci, a fost... tipic mie.

În altă oridine de idei, am betigaşe. Ah, genial. Ce e ciudat pentru mine, e că aştept balul, nici mie nu-mi vine să cred. Anul trecut de exemplu nu eram atât de interesată, deşi eram şi boboacă... Ei, dar trecem...

P.S: Cred că mi-am rezervat doza de râs, măcar pentru vreo 2-3 zileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. :))

unfinished.

La sfatul Dianei, frunzele au ajuns la gunoi.
Mi-am lăsat doar vreo câteva şi le-am pus întro carte.  În câţiva ani o să-mi adic şi eu aminte de ele. Nu contează.
 Extraordinar, stateam şi cugetam... balul ar trebui să fie una dintre escapadele de săptămâna viitoare, numai să nu vărs, sau să-mi verse cineva bere, suc, sau orice altceva şi nici nu vreau să mă gândesc la ce alte substante mai există pe acolo.

*postare nefinalizată ce urmează să fie publicată in 20 de secunde*

Colaje din amintiri.

 Trezirea la 11, aşa cum îmî place mie! La 12 juma' eram deja afară cu alea mici, mici, mici de tot. Şi este toamnă. Şi mie îmi place toamna, şi chiar era plăcut afară. Şi am mers şi am cules frunze iar acu' n-am ce face cu ele. Stau lângă calculator, una e galben cu roşu. Când eram mică obişnuiam să strâng frunze.. După le aruncam de la etajul 3. (Da, cândva am stat şi la 3.)   Acu' mi-a rămas mansarda în care se aude de fiecare dată când plouă. 

În câteva zile dacă le las pe aici, se vor usca si o să fie numai "praf şi scrum" .. şi atunci va avea  mademoiselle ce să strangă. Iarăşi îmi fac treabă. Lipsă de ocupaţie, lipsă de idei, Ascult muzică. Blank şi nimic.

Ascult muzică. Lipsă de idei. Blank. 

P.S. şi totuşi ce fac cu frunzele? .. nu le arunc azi în orice caz... :-? ..  

No brain, no pain? :))

prin vise poate.

Am ajuns acasă, m-am fâţâit, habar n-am ce am făcut. Am aprins calculatorul, juma' de oră. Am trimis un mail şi după subit am ajuns în camera mea.. pff, şi am adormit cu tot cum eram. N-am mai dormit aşa de ... de ceva timp. Mi-am amintit ceva că are treabă personalitatea de felul cum dormi. Acu' m-am uitat sunt la fel ca şi alţii (sau restu'?) de 41% ... şi că sunt puternică în aparenţă, cel putin aşa vreau să las impresia, in realitate sunt însă extrem de sensibilă. (ei uite na, acu sunt irascibilă uite că n-a nimerit)Cică. Interesant oricum.

Vai da' ce escapadă a mai fost şi asta, bubuie. Da, prin somn. Am visat că vorbeam cu un neuron, ce  prostie de vis.
*brb* pauză de masă azi n-am mâncat mai nimic. Poate prin vise poate.
"hei"
tu cine eşti? ..
"eu-s neuronul tău"
şi ce vrei?
"pai uite sinapsa.. şi hai trezeşte-te e 2am"
hai dispari sinapsa e o legătură tot cu unu ca tine, în orice caz, dispari?

**nu mai beau atât de mult niciodată, delirez prea tare. 

special needs

 Simt că

Am nevoie de o escapadă dintr'aia mare şi frumoasă.
AAAAAAAAA.

urgent? ... :-S

2am. Insomnie

 

I'm a hero, azi în schimb am reuşit să stau trează fără cafea, fără.
I'm the ginger one.. sau mă rog... obişnuiam să fiu.
Acu' că tot mi-am adus aminte ce roşcată eram candva. Ca o rodie. Doar că prost vopsită... mult prea prost. Ce vremuri, mai degraba chinuri. Toate privirile alea.. şi acu' după un an se mai trezesc unii "vaaai, te-ai vopsit!, hei roşcato" .. de unde... s-a dus .. nu mai sunt rodie.. vopsită pe alocuri.. Ziceai că mi-a turnat cineva vopsea în cap la cât de ciudat se vedea. Şi asta doar pentru că o lăsasem sa-şi exerseze talentele în ale vopsitului. ( a se întelege că e vorba de mama *sigh* ) Îmi promit că nu mai fac greşeala de a lăsa pe cineva mai ales pe ea să-mi umble în cap. Ce prostie.
Şi totuşi azi am reuşit fără cafea. Partea bună este faptul că dimineaţa se incălzeşte hogaşu'. Partea proastă e că profa a venit la timp şi nu am reuşit să dorm prea mult în pauză iar pervazul este rece să-l ia naiba şi nu mai continui cu parţi sau fragmente din ce-o fi ele.
Vreau ceva şi nu ştiu ce, şi nu, nu am pofte de gravidă .. doar că nu ştiu ce vreau. Asta e cu totul altceva...

Mă simt.. E deja marţi şi il vreau pe vineri. Vineri e unul dintre cei mai buni prieteni, mereu te lasă sa dormi... până la 7.. nenorocitul. Nu-mi mai place nici vineri. Nu mai vreau niciun vineri. aaa? e deja 10?
Chestie stupidă.. Ieri nu aveam ce face( sarcastic vorbind, de fapt am avut treabă pân'-n gât) şi am stat ..şi am stat şi tot aşa şi am dat să verific o chestie. Nu, nici asta nu am să mai fac. Traducerile de pe net sunt cel mai mare.. să nu mai zic ce. Cum poţi să dai traducere din franceză in română şi să-ţi traduca aştia cu siteurile lor cu tot "big boy"... 5 prostii au scris la fel. Oricum i-am înjurat în medie vreo 10 minute după asta.. Trecem.

Inchid uşa.. dar poţi să suni oricând.

Na, ca tot mi-am amintit de sunat. Azi am stat în ploaie şi iarăşi am aşteptat microbuzul ăla nenorocit, care şi-o fi schimbat iar orarul sau nu l-am învaţat eu încă pe ăsta.  Şi am sunat de vreo două ori şi fără răspuns.

ah, mademoiselle est très heureux.

And if you don't mind, I would like to breathe.

Mi-e tare dor de vară. Nu-mi place vara, dar totuşi mi-e dor. Erau clipele alea când aşteptam până răsărea soarele sau stăteam în leagănul ăla albastru şi priveam stelele. În 3 ore cât stătusem am reuşit să văd numai o stea căzătoare. Ce clipe... Tocmai mi-am amintit ce dorinţă mi-am pus. Aveam atâta speranţă că se va îndeplini, de fapt a fost ca o mică demonstraţie pentru mine că nici marele stele nu pot îndeplini ceea ce vreau eu. (Încă mai vreau.)

Dar cine ştie, poate totuşi cândva.. 

  În altă ordine de idei. Mi-e dor de vară şi vreau clipele alea pentru mine, chiar aş mai avea nevoie de o pătură, o cană de cafea, un leagan şi... stelele desigur.

confuz.

ah, ziua întâi şi chinurile facerii. Disperare, ţipete, urlete şi iarăşi disperare. Mai este loc de fericire? da' de unde a apărut şi ea... ce să mai caute pe aici?
Eu i-am găsit loc. Zilele astea a trecut pe la mine, a fost frumos, mi-a dăruit un zâmbet. Era şi normal să facă acest lucru, nu?.. trecem. Ideea e că a fost frumos că zilele astea am reuşit sa închid ochii şi pur şi simplu am stat la un moment dat şi am inceput să râd intr-o cameră goală, dacă ar mai fi fost cineva lângă mine ar fi zis că sunt nebună. Oricum, m-am catalogat deja singură în categoria asta. Deci ar fi un efort în plus din partea oricărui altuia să facă acelaşi lucru.
Cred ca şi tu ai avut momente dintr-astea.
Şi uite aşa am ajuns de la fericire la nebunie. Am rămas complet confuză.
*revin*

pfff, netul meu merge groaznic.

At the beginning...

Aveam nevoie de o schimbare. Mi-am schimbat skin-ul blogului. Nu mă reperezintă. Îl urăsc de fapt. Oare schimbare înseamnă să revin la ceea ce am fost eu cândva? .. dacă aşa o fi, atunci nu cred că mă mai încantă nimic din vechea eu!

You ideal? Definitely...no!

       Dragă...
       Dragă nimicule, 
       Nici măcar nu pot să-ţi spun "necunoscutule" pentru că deja te cunosc eu, cred că e de ajuns!
Mă adresez ţie, unui nimic, dar de fapt ştiu foarte bine că e mai mult scrisoarea asta pentru mine. Lasă, trecem, mereu am lasat...Tot aia.
       Da' chiar în halul ăsta ai ajuns după cele 2 luni de calvar în care am omorât zilele împreună? Mergi, treci, te uiţi, zâmbeşti şi nu spui nimic. Un hug dat ca să-ţi simt răceala şi apoi treci mai departe. Şi la ce te aşteptai mă rog?... Trebuia cumva să fiu fericită? Fericită că sunt liberă, da. Oricum, nu eu am fost cea rea, nu eu am fost cea vinovată, nu eu am fost cea care a întors spatele şi a plecat să-şi cumpere ţigări.
       Nici măcar nu fumezi!!!
Ştii?... Nu, nu ştii! Nu, că ţi-ar păsa... niciodată nu ţi-a păsat. Dar cum ziceam, e mai mult pentru mine. Totuşi o întrebare: De ce ar trebui să-mi pese mie? Pentru că vreau şi pentru că mă simt mult mai bine când văd în ce hal ai ajuns.

  They: "Nu suferi?"

Eu: "Nu!"

They: "Ah, da' nu ai ţinut la el?" 

Eu: "Ba da şi ce?"

        Pur şi simplu am reuşit definitiv să te omor şi să te scot din lumea mea / nu că ai fi intrat şi stat prea mult pe aici...

        A fost chiar mai uşor decât credeam. Ştiam că aşa va fi, mai ales după ultima impresie pe care mi-ai lăsat-o. Aşa că nu mă mai ingrijoram atât de tare când vedeam că se apropie "moartea" după tine... (tragic spus...) vindecarea mea!

        E chiar plăcut. *Afară plouă*.. ştii bine ce e ploaia pentru mine :)

....Am rămas...fără cuvinte! Vezi, nici măcar nu mai am ce să-ţi zic. E şi normal.

        La un moment dar totuşi mă gândeam cum să lipesc vasul ăla pe care l-am spart... Nu vroiam să-l lipesc. Îmi plăcea titul cum a devenit, cu vas spart, cu gunoi în jur dar fără tine. Răzbunare oricum mi-ar plăcea intr-un fel sau altul. Să te visez cum vii la mine şi îţi ceri iertare. Pentru ce întrebi... Pentru ţigările alea. Pentru alea chiar ar merita. Un animal, un lucru, o chestie, o...ţigară. Uite cât de fragilă pot fi şi câte lucruri ma pot răni.

Nu e o obsesie, eşti tu!

        Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi dacă totuşi aş lipi vasul ăla afurisit. S-au tot gândit alţii în locul meu. Şi doar imaginea de un eventual .. nu vreau să zic... mă ingrozeşte. Chiar nu mai vreau, mulţumesc. 

You and me, never again. 

you'll never exist here again.