You ideal? Definitely...no!

       Dragă...
       Dragă nimicule, 
       Nici măcar nu pot să-ţi spun "necunoscutule" pentru că deja te cunosc eu, cred că e de ajuns!
Mă adresez ţie, unui nimic, dar de fapt ştiu foarte bine că e mai mult scrisoarea asta pentru mine. Lasă, trecem, mereu am lasat...Tot aia.
       Da' chiar în halul ăsta ai ajuns după cele 2 luni de calvar în care am omorât zilele împreună? Mergi, treci, te uiţi, zâmbeşti şi nu spui nimic. Un hug dat ca să-ţi simt răceala şi apoi treci mai departe. Şi la ce te aşteptai mă rog?... Trebuia cumva să fiu fericită? Fericită că sunt liberă, da. Oricum, nu eu am fost cea rea, nu eu am fost cea vinovată, nu eu am fost cea care a întors spatele şi a plecat să-şi cumpere ţigări.
       Nici măcar nu fumezi!!!
Ştii?... Nu, nu ştii! Nu, că ţi-ar păsa... niciodată nu ţi-a păsat. Dar cum ziceam, e mai mult pentru mine. Totuşi o întrebare: De ce ar trebui să-mi pese mie? Pentru că vreau şi pentru că mă simt mult mai bine când văd în ce hal ai ajuns.

  They: "Nu suferi?"

Eu: "Nu!"

They: "Ah, da' nu ai ţinut la el?" 

Eu: "Ba da şi ce?"

        Pur şi simplu am reuşit definitiv să te omor şi să te scot din lumea mea / nu că ai fi intrat şi stat prea mult pe aici...

        A fost chiar mai uşor decât credeam. Ştiam că aşa va fi, mai ales după ultima impresie pe care mi-ai lăsat-o. Aşa că nu mă mai ingrijoram atât de tare când vedeam că se apropie "moartea" după tine... (tragic spus...) vindecarea mea!

        E chiar plăcut. *Afară plouă*.. ştii bine ce e ploaia pentru mine :)

....Am rămas...fără cuvinte! Vezi, nici măcar nu mai am ce să-ţi zic. E şi normal.

        La un moment dar totuşi mă gândeam cum să lipesc vasul ăla pe care l-am spart... Nu vroiam să-l lipesc. Îmi plăcea titul cum a devenit, cu vas spart, cu gunoi în jur dar fără tine. Răzbunare oricum mi-ar plăcea intr-un fel sau altul. Să te visez cum vii la mine şi îţi ceri iertare. Pentru ce întrebi... Pentru ţigările alea. Pentru alea chiar ar merita. Un animal, un lucru, o chestie, o...ţigară. Uite cât de fragilă pot fi şi câte lucruri ma pot răni.

Nu e o obsesie, eşti tu!

        Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi dacă totuşi aş lipi vasul ăla afurisit. S-au tot gândit alţii în locul meu. Şi doar imaginea de un eventual .. nu vreau să zic... mă ingrozeşte. Chiar nu mai vreau, mulţumesc. 

You and me, never again. 

you'll never exist here again.