confuz.

ah, ziua întâi şi chinurile facerii. Disperare, ţipete, urlete şi iarăşi disperare. Mai este loc de fericire? da' de unde a apărut şi ea... ce să mai caute pe aici?
Eu i-am găsit loc. Zilele astea a trecut pe la mine, a fost frumos, mi-a dăruit un zâmbet. Era şi normal să facă acest lucru, nu?.. trecem. Ideea e că a fost frumos că zilele astea am reuşit sa închid ochii şi pur şi simplu am stat la un moment dat şi am inceput să râd intr-o cameră goală, dacă ar mai fi fost cineva lângă mine ar fi zis că sunt nebună. Oricum, m-am catalogat deja singură în categoria asta. Deci ar fi un efort în plus din partea oricărui altuia să facă acelaşi lucru.
Cred ca şi tu ai avut momente dintr-astea.
Şi uite aşa am ajuns de la fericire la nebunie. Am rămas complet confuză.
*revin*