şi iarăşi rămân fără cuvinte, căci tot ce pot şi ar trebui să fie zis se prea poate rezuma doar la câteva fotografii, pe departe artistice. Prea puţin important acest aspect.
Weekend-ul a fost superb, fără reţea, la 25 de km întro cabană, departe de populaţie şi mai ales toată învălmăşeala din oraş cu faimosul meci cu Steaua.
muzică, cântece, discuţii târzii după miezul nopţii, multe râsete, filme, iarăşi râsete, grătar, mâncare, discuţii lungi, dar puţin timp...şi multe altele.
Asta nu o să fiu ultima dată, cu siguranţă!
Ce aş mai putea să adaug aici ar fi doar nişte observaţii.
În primul rând nu pot şi nici nu am putut niciodată să cânt la chitară, iar weekend-ul ăsta a fost prima dată în care a încercat (accentuez mult pe acest "încercat") cineva să îmi arate câte ceva pe acolo.
În al doilea rând îmi pare rău că nu am reuşit să-mi înving teama de şerpi. Adică nici nu am avut ocazia propriu-zisă, dar mi-a ajuns şi o năpârcă încât să mă sperie. E comic. Oarecum.
Îmi va fi dor.
