Julien.

L-a creat numai pentru ea. Un tânăr zvelt cu ochi căprui. Trebuia să fie doar al ei, nu îl împărţea cu nimeni. I-a dăruit un colier prin care putea fi mereu alături de el. Era vrăjit de ea, sau doar de imaginea ei.

***
- Ce ai acolo? Un colier cumva?
- E o amintire...
- O amintire zici.
- L-am primit de la ea. Nu-mi mi-am imaginat niciodată că am să ajung să o vad altfel, altfel decât e. Am reuşit să o cunosc acum câţiva ani. Era ceva nou pentru mine. Eram mereu împreună şi totuşi mi se părea că nu este ceva special între noi, era doar un simplu creator. Nu mă temeam de ea. Eram cea mai bună creaţie a ei de pân' atunci. Era prea mândră, prea... prea lipsită de curaj ca să mă distrugă ca să creeze ceva mult mai bun. Ştiam că o să am nevoie de timp ca să mă detaşez de ea. Vroiam să plec, să o las. Vroiam să sufere. Nu realizez de ce vroiam asta. Era sete de independenţă, prostească de altfel. Am petrecut destul timp.. însă nu mi-a ajuns. Eram aproape pregătit şi totuşi pasul acela măreţ...nu vroiam să-l fac chiar atunci. Ceva se întâmplase. Brusc am început să dau înapoi. Îmi devenise dragă. Ea observase acest lucru. Nu mai era cum îmi doream eu. Aveam nevoie de mai mult curaj. Trebuia să plec de lângă ea.
Acum m-a lăsat. Cred că a înţeles micul meu plan. Exact când mă aşteptam mai puţin. Nu eram pregătit pentru asta. Încă mai vroiam să stau cu ea, să o întipăresc în mintea mea.
Realizez că am pierdut-o pentru ... pentru mult timp. Mai aveam nevoie de timp. Îmi e oarecum dor de ea... cred că e un altfel de dor. Şi totuşi îmi e dor.