Ia vobşe eu înţeleg că-s vecini (tipa sosedi, în afară de bună ziua niciodata nu le-am zis nimic mai mult) da' nu trebuie să-ti laşi gunoiul aşa după uşă.Greu, tare greu. Musorca e la 10m de bloc. nu că aş avea împotrivă ceva, da uşile is aşa de apropiate că musorul ajunge şi pe la uşa mea, da' ei se comportă de parcă is veniţi de pe Lună. Da' ia oleacă punga aia şi fă un jogging pân' afară. Vobşe nevospitanie.
Pe urmă altceva, da' lasă ponimaiu necotorâm ne hvataiet 2 balcoane.
şi încă mă enervează că sunt mii de momente în care mestnoe naselenie îmi dovedeşte cât de teomnâe sunt. nimic nu înteleg. Bun avem musafiri, adică mai intră vecinu' de jos să-şi aducă maimuţele să se joace cu ale noastre. Până a ajunge la bucătărie, trebuie să treacă şi pe hol, unde stau eu la calculator. Absolut mereu trebuie să se oprească şi să vadă ce fac eu, unde, când, cum. Şi mereu întreabă tot. Şi se uită insistent în monitor. Nici ai mei nu fac aşa ceva. Asta ar mai lipsi. Nu' cât se poate?
pe urmă alţi nenormali, (bine nu, nenormali) doar că îs persoane pe care le-ai cunoscut de vreo 20jde minute iar ei iţi fac remarci ca şi cum ar fi prietenii tăi de o viaţă. În general, da.. să zicem că agreez astfel de chestii, dar cazul ăsta chiar a fost exagerat chiar dacă a fost tipa o glumă.O glumă că îţi vine să intri în pământ. (24 martie, nu vreau să-mi amintesc)
Câteodată aş lua tot, tot cu ce mă bat ei la cap şi le-aş transorma în pumni. Multi din oraş ar fi temporar cu ochi vineţi.
March 25, 2011
25 martie, 17 ani.
Pentru că există într-adevăr prietenii care durează şi a noastră e una dintre ele.
La mulţi ani, Cătălina!!!!
La mulţi ani, Cătălina!!!!
March 24, 2011
ce tiltu??
why do we kill people to show people that killing people is wrong?
p.s. azi numai gafe am făcut! (îmi vine să mă bag în pământ de ruşine..penibile momente)
p.s. azi numai gafe am făcut! (îmi vine să mă bag în pământ de ruşine..penibile momente)
March 21, 2011
amici zici?
Friendship is not how long we have been together.
Not how much you have given or received.
Not how many times we have helped each other.
It's only how we value one another.
Da, poate ar fi frumos dacă ar rămâne chiar aşa, dar ştii bine, chestii de genul îs doar în poveşti. Şi nu da vina pe mine, măcar atât. :)
Not how much you have given or received.
Not how many times we have helped each other.
It's only how we value one another.
Da, poate ar fi frumos dacă ar rămâne chiar aşa, dar ştii bine, chestii de genul îs doar în poveşti. Şi nu da vina pe mine, măcar atât. :)
March 17, 2011
secvenţe.
"It isn't your mother's fault and it isn't mine. She can't love me, and I can't stop loving her. It's as simple as that (...)
Love can't be forced into existence. It won't come simple because you will it to happen. If it did, your mother would love. She believed she would learn to love me when we were wed. I believed it, too.We wanted to believe it. Later, I tried to convince myself that it didn't matter whether she loved me or not. I told myself that marriage could be still good without it. [...] I was a fool! Loving someone who doesn't love you is hell! Don't ever let anyone convince you that you can be happy with someone who doesn't love you."
Fragmentul nu este al meu. L-am găsit într-o carte peste care am dat la întâmplare azi.
Love can't be forced into existence. It won't come simple because you will it to happen. If it did, your mother would love. She believed she would learn to love me when we were wed. I believed it, too.We wanted to believe it. Later, I tried to convince myself that it didn't matter whether she loved me or not. I told myself that marriage could be still good without it. [...] I was a fool! Loving someone who doesn't love you is hell! Don't ever let anyone convince you that you can be happy with someone who doesn't love you."
Fragmentul nu este al meu. L-am găsit într-o carte peste care am dat la întâmplare azi.
March 16, 2011
today it's not like yesterday
Cred că un titlu mai bun nu o să mai caut pentru postarea de azi. E primul lucru ce mi-a venit în minte.
Da, într-adevăr, ziua de azi nici nu se compară cu cea de ieri. Azi e altfel. (nu chiar groaznic). Nu îmi era dor de zilele de genu' în care îmi mergea mie mai prost. Uite că nici marele soare nu a reuşit să-mi ridice marele meu moral. Şi asta doar pentru că am dormit groaznic. (nu credeam că asta îţi poate influenţa toată ziua)
Cu toate astea, am observat ceva.
Există persoane pe care le deteşti şi care te detestă sau din ăia care par să te deteste. E un fel de atracţie reciprocă între astfel de specimene. Totuşi când te aştepţi cel mai puţin, chiar ăia te miră. Uneori pot fi chiar oameni de treabă şi cred că mai mult de uneori. Chestia ciudată e că mi-am dat seama că nu e chiar atât de rău cum m-am aşteptat să fie. Nu a fost atmosferă apăsătoare, nu au fost pauze de tăcere extra-lungi, nu au fost multe chestii care eram mai mult ca sigură că trebuiau să se întâmple. Din punctul ăsta de vedere, a fost chiar ok.
aaaaaaaaaaaaah, îmi vreau nikon-ul ăla. Cred că s-a făcut aproape un an de la promisiunile alor mei. Nu am numărat. Nu vreau să mă sperii să aflu că a trecut mai mult de fapt. Mult timp oricum. A trecut până şi anul nou. Hai mă, de parcă nu ar fi şi în avantajul lor să-mi ia mie aparatul ăla. Chiar îl vreau. Tare!
Uneori nu-i înţeleg pe oamenii aştia. Ca şi cum aş privi fizica, cam acelaşi sentiment. Cred că talentul lor de a ţine oamenii pe jar o să mi se transmită şi mie. Nici măcar faptul că i-am rugat nu a schimbat prea multe. Totuşi încă mai aştept.. dar oare pentru cât timp?
Da, într-adevăr, ziua de azi nici nu se compară cu cea de ieri. Azi e altfel. (nu chiar groaznic). Nu îmi era dor de zilele de genu' în care îmi mergea mie mai prost. Uite că nici marele soare nu a reuşit să-mi ridice marele meu moral. Şi asta doar pentru că am dormit groaznic. (nu credeam că asta îţi poate influenţa toată ziua)
Cu toate astea, am observat ceva.
Există persoane pe care le deteşti şi care te detestă sau din ăia care par să te deteste. E un fel de atracţie reciprocă între astfel de specimene. Totuşi când te aştepţi cel mai puţin, chiar ăia te miră. Uneori pot fi chiar oameni de treabă şi cred că mai mult de uneori. Chestia ciudată e că mi-am dat seama că nu e chiar atât de rău cum m-am aşteptat să fie. Nu a fost atmosferă apăsătoare, nu au fost pauze de tăcere extra-lungi, nu au fost multe chestii care eram mai mult ca sigură că trebuiau să se întâmple. Din punctul ăsta de vedere, a fost chiar ok.
aaaaaaaaaaaaah, îmi vreau nikon-ul ăla. Cred că s-a făcut aproape un an de la promisiunile alor mei. Nu am numărat. Nu vreau să mă sperii să aflu că a trecut mai mult de fapt. Mult timp oricum. A trecut până şi anul nou. Hai mă, de parcă nu ar fi şi în avantajul lor să-mi ia mie aparatul ăla. Chiar îl vreau. Tare!
Uneori nu-i înţeleg pe oamenii aştia. Ca şi cum aş privi fizica, cam acelaşi sentiment. Cred că talentul lor de a ţine oamenii pe jar o să mi se transmită şi mie. Nici măcar faptul că i-am rugat nu a schimbat prea multe. Totuşi încă mai aştept.. dar oare pentru cât timp?
March 14, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)