O parte din azi.

Urât. Prea multe teste în aceeaşi zi. Fix ceea ce îmi place mie mai mult - matematica şi fizica. Am trecut, n-a fost mare chestie. Se simte izul de vacantă pe la mine pe aici. Sufăr de un sentiment profund de leneeeeeeeee.
Ce am făcut eu zilele astea. Am stat, am avut o baterie bună la mp3, e a 3a zi la rând de când mă ţine. Ar fi fost şi mai frumos dacă ar fi avut memorie mai bună, dar mă descurc şi cu ăsta. E bine.
Starea mea interioară este chiar ok, spre surprinderea mea. Nu am mai făcut nimic, nimic greşit. Deşi am fost tentată.
Aşteptam ceva mulţumiri, dar apoi mi-am dat seama că persoana aia nici nu îşi dă seama că eu am fost "îngeraşul" :))) ... mă amuză când cineva îl face pe altcineva aşa, mai ales o fathă" dintr-aia pe prietenul ei. Brusc îmi imaginez cum ar arăta cu nişte pene pe undeva şi mă pufneşte râsul. Oamenii nu prea pot fi îngeraşi, copiii da.

Pe zi ce trece generaţiile astea se schimbă tot în mai rău şi în mai rău. Stimă faţă de cei mai mari 0. El e un copil pitic de a 5a, îmi ajunge pe la jumătatea braţului, eu cobor scările şi el se răsteşte la mine să mă dau la o parte de parcă este un eveniment important faptul că el coboară scările. Trecem, m-am abţinut să mai zic ceva să audă.
stai că nu e tot
Următoarea pauză eram cu vreo încă 4 colege  stăteam lângă uşă aşteptam pe încă cineva,  holul e aproape gol. Iarăşi copilu' ăla. Nu-i ajunge omului tot holul, nu-i ajunge. Deja se băga între noi. De data asta m-am enervat, câtă nesimţire trebuie să ai în tine. L-am luat o dată de umeri cu tot cu faptul că dacă ar fi fost să ne măsurăm la kg, ieşeam la egalitate. L-am luat şi l-am trimis oleacă mai frumos, dar chiar a fost culmea.

Acum mă gândesc, dacă el se comportă aşa prin a 5a, oare cum o să fie când o să ajungă pe la cei 16 ai mei. O să-şi stingă ţigările în capul profilor sau cam aşa.
Da, poate nu par chiar de vârsta mea, ah, nici nu vă închipuiţi cu cât greu am recunoscut asta :)). Dar asta nu e o scuză pentru ăştia.

Iar mi-a intrat o melodie în cap şi nu-mi mai iese. E în rusă. Nici nu vreau, îmi place prea tare în momentul ăsta ca să mă gândesc şi la altceva.
Aştept vacanţa, după o să fie teze. Eu vreau vacanţă acum, o să primesc ceva ce îmi doresc eu de muuuult timp, foarte mult chiar. 1 an şi ceva, era şi timpul o dată şi o dată. Nu spun ce e. Până nu-l primesc. Da' numai să vină o dată vacanţa.

Câteodată am impresia că lumea asta se schimbă mult prea repede pentru mine, nu pot să tin pasul cu ea.

incredere? da' de unde?

a dracului treabă
am  nervi.
încredere zici?
inspiraţie de moment în halul ăsta nu am mai avut niciodată. cred că a fost vreun semn ceva că trebuia să fac ceea ce am făcut. dar oare ai să-mi spui vreodată tu toate lucrurile pe care trebuia să le aflu de la tine şi nu să le descoper eu singură. în momente de astea .... ah, câtă naivitate, uite de asta mi-am dat seama abia acum. totul era atât de evident, iar eu...evident că acum totul pare să aibă un sens, abia acum. ar fi trebuit să fie diferit, nu cum e...   Uneori e mult, mult prea greu.
Sincer.
“Love means exposing yourself to the pain of being hurt, deeply hurt by someone you trust.”
Morala : vrei durere? închide ochii şi încrede-te.
Cel puţin o dată în viaţă toţi au fost aşa...

Oamenii

Ia vobşe eu înţeleg că-s vecini (tipa sosedi, în afară de bună ziua niciodata nu le-am zis nimic mai mult) da' nu trebuie să-ti laşi gunoiul aşa după uşă.Greu, tare greu. Musorca e la 10m de bloc. nu că aş avea împotrivă ceva,  da uşile is aşa de apropiate că musorul ajunge şi pe la uşa mea, da' ei se comportă de parcă is veniţi de pe Lună. Da'  ia oleacă punga aia şi fă un jogging pân' afară. Vobşe nevospitanie.
Pe urmă altceva, da' lasă ponimaiu necotorâm ne hvataiet 2 balcoane.
şi încă mă enervează că sunt mii de momente în care mestnoe naselenie îmi dovedeşte cât de teomnâe sunt. nimic nu înteleg. Bun avem musafiri, adică mai intră vecinu' de jos să-şi aducă maimuţele să se joace cu ale noastre. Până a ajunge la bucătărie, trebuie să treacă şi pe hol, unde stau eu la calculator. Absolut mereu trebuie să se oprească şi să vadă ce fac eu, unde, când, cum. Şi mereu întreabă tot. Şi se uită insistent în monitor. Nici ai mei nu fac aşa ceva. Asta ar mai lipsi. Nu' cât se poate?
pe urmă alţi nenormali, (bine nu, nenormali) doar că îs persoane pe care le-ai cunoscut de vreo 20jde minute iar ei iţi fac remarci ca şi cum ar fi prietenii tăi de o viaţă. În general, da.. să zicem că agreez astfel de chestii, dar cazul ăsta chiar a fost exagerat chiar dacă a fost tipa o glumă.O glumă că îţi vine să intri în pământ. (24 martie, nu vreau să-mi amintesc)

 Câteodată aş lua tot, tot cu ce mă bat ei la cap şi le-aş transorma în pumni. Multi din oraş ar fi temporar cu ochi vineţi.