And I'm wondering about myself...

Cateodată mă simt la fel ca ea...  

  

Astăzi ziua nu a fost cu nimic mai specială.

 Până la urmă am găsit "any" key-ul.

Era şi timpul.

O parte din azi.

Urât. Prea multe teste în aceeaşi zi. Fix ceea ce îmi place mie mai mult - matematica şi fizica. Am trecut, n-a fost mare chestie. Se simte izul de vacantă pe la mine pe aici. Sufăr de un sentiment profund de leneeeeeeeee.
Ce am făcut eu zilele astea. Am stat, am avut o baterie bună la mp3, e a 3a zi la rând de când mă ţine. Ar fi fost şi mai frumos dacă ar fi avut memorie mai bună, dar mă descurc şi cu ăsta. E bine.
Starea mea interioară este chiar ok, spre surprinderea mea. Nu am mai făcut nimic, nimic greşit. Deşi am fost tentată.
Aşteptam ceva mulţumiri, dar apoi mi-am dat seama că persoana aia nici nu îşi dă seama că eu am fost "îngeraşul" :))) ... mă amuză când cineva îl face pe altcineva aşa, mai ales o fathă" dintr-aia pe prietenul ei. Brusc îmi imaginez cum ar arăta cu nişte pene pe undeva şi mă pufneşte râsul. Oamenii nu prea pot fi îngeraşi, copiii da.

Pe zi ce trece generaţiile astea se schimbă tot în mai rău şi în mai rău. Stimă faţă de cei mai mari 0. El e un copil pitic de a 5a, îmi ajunge pe la jumătatea braţului, eu cobor scările şi el se răsteşte la mine să mă dau la o parte de parcă este un eveniment important faptul că el coboară scările. Trecem, m-am abţinut să mai zic ceva să audă.
stai că nu e tot
Următoarea pauză eram cu vreo încă 4 colege  stăteam lângă uşă aşteptam pe încă cineva,  holul e aproape gol. Iarăşi copilu' ăla. Nu-i ajunge omului tot holul, nu-i ajunge. Deja se băga între noi. De data asta m-am enervat, câtă nesimţire trebuie să ai în tine. L-am luat o dată de umeri cu tot cu faptul că dacă ar fi fost să ne măsurăm la kg, ieşeam la egalitate. L-am luat şi l-am trimis oleacă mai frumos, dar chiar a fost culmea.

Acum mă gândesc, dacă el se comportă aşa prin a 5a, oare cum o să fie când o să ajungă pe la cei 16 ai mei. O să-şi stingă ţigările în capul profilor sau cam aşa.
Da, poate nu par chiar de vârsta mea, ah, nici nu vă închipuiţi cu cât greu am recunoscut asta :)). Dar asta nu e o scuză pentru ăştia.

Iar mi-a intrat o melodie în cap şi nu-mi mai iese. E în rusă. Nici nu vreau, îmi place prea tare în momentul ăsta ca să mă gândesc şi la altceva.
Aştept vacanţa, după o să fie teze. Eu vreau vacanţă acum, o să primesc ceva ce îmi doresc eu de muuuult timp, foarte mult chiar. 1 an şi ceva, era şi timpul o dată şi o dată. Nu spun ce e. Până nu-l primesc. Da' numai să vină o dată vacanţa.

Câteodată am impresia că lumea asta se schimbă mult prea repede pentru mine, nu pot să tin pasul cu ea.

incredere? da' de unde?

a dracului treabă
am  nervi.
încredere zici?
inspiraţie de moment în halul ăsta nu am mai avut niciodată. cred că a fost vreun semn ceva că trebuia să fac ceea ce am făcut. dar oare ai să-mi spui vreodată tu toate lucrurile pe care trebuia să le aflu de la tine şi nu să le descoper eu singură. în momente de astea .... ah, câtă naivitate, uite de asta mi-am dat seama abia acum. totul era atât de evident, iar eu...evident că acum totul pare să aibă un sens, abia acum. ar fi trebuit să fie diferit, nu cum e...   Uneori e mult, mult prea greu.
Sincer.
“Love means exposing yourself to the pain of being hurt, deeply hurt by someone you trust.”
Morala : vrei durere? închide ochii şi încrede-te.
Cel puţin o dată în viaţă toţi au fost aşa...

Oamenii

Ia vobşe eu înţeleg că-s vecini (tipa sosedi, în afară de bună ziua niciodata nu le-am zis nimic mai mult) da' nu trebuie să-ti laşi gunoiul aşa după uşă.Greu, tare greu. Musorca e la 10m de bloc. nu că aş avea împotrivă ceva,  da uşile is aşa de apropiate că musorul ajunge şi pe la uşa mea, da' ei se comportă de parcă is veniţi de pe Lună. Da'  ia oleacă punga aia şi fă un jogging pân' afară. Vobşe nevospitanie.
Pe urmă altceva, da' lasă ponimaiu necotorâm ne hvataiet 2 balcoane.
şi încă mă enervează că sunt mii de momente în care mestnoe naselenie îmi dovedeşte cât de teomnâe sunt. nimic nu înteleg. Bun avem musafiri, adică mai intră vecinu' de jos să-şi aducă maimuţele să se joace cu ale noastre. Până a ajunge la bucătărie, trebuie să treacă şi pe hol, unde stau eu la calculator. Absolut mereu trebuie să se oprească şi să vadă ce fac eu, unde, când, cum. Şi mereu întreabă tot. Şi se uită insistent în monitor. Nici ai mei nu fac aşa ceva. Asta ar mai lipsi. Nu' cât se poate?
pe urmă alţi nenormali, (bine nu, nenormali) doar că îs persoane pe care le-ai cunoscut de vreo 20jde minute iar ei iţi fac remarci ca şi cum ar fi prietenii tăi de o viaţă. În general, da.. să zicem că agreez astfel de chestii, dar cazul ăsta chiar a fost exagerat chiar dacă a fost tipa o glumă.O glumă că îţi vine să intri în pământ. (24 martie, nu vreau să-mi amintesc)

 Câteodată aş lua tot, tot cu ce mă bat ei la cap şi le-aş transorma în pumni. Multi din oraş ar fi temporar cu ochi vineţi.

today it's not like yesterday

Cred că un titlu mai bun nu o să mai caut pentru postarea de azi. E primul lucru ce mi-a venit în minte.
Da, într-adevăr, ziua de azi nici nu se compară cu cea de ieri. Azi e altfel. (nu chiar groaznic). Nu îmi era dor de zilele de genu' în care îmi mergea mie mai prost. Uite că nici marele soare nu a reuşit să-mi ridice marele meu moral. Şi asta doar pentru că am dormit groaznic. (nu credeam că asta îţi poate influenţa toată ziua)
Cu toate astea, am observat ceva.
Există persoane pe care le deteşti şi care te detestă sau din ăia care par să te deteste. E un fel de atracţie reciprocă între astfel de specimene. Totuşi când te aştepţi cel mai puţin, chiar ăia te miră. Uneori pot fi chiar oameni de treabă şi cred că mai mult de uneori. Chestia ciudată e că mi-am dat seama că nu e chiar atât de rău cum m-am aşteptat să fie. Nu a fost atmosferă apăsătoare, nu au fost pauze de tăcere extra-lungi, nu au fost multe chestii care eram mai mult ca sigură că trebuiau să se întâmple. Din punctul ăsta de vedere,  a fost chiar ok.

aaaaaaaaaaaaah, îmi vreau nikon-ul ăla. Cred că s-a făcut aproape un an de la promisiunile alor mei. Nu am numărat. Nu vreau să mă sperii să aflu că a trecut mai mult de fapt. Mult timp oricum. A trecut până şi anul nou. Hai mă, de parcă nu ar fi şi în avantajul lor să-mi ia mie aparatul ăla. Chiar îl vreau. Tare!
Uneori nu-i înţeleg pe oamenii aştia. Ca şi cum aş privi fizica, cam acelaşi sentiment. Cred că talentul lor de a ţine oamenii pe jar o să mi se transmită şi mie. Nici măcar  faptul că i-am rugat nu a schimbat prea multe. Totuşi încă mai aştept.. dar oare pentru cât timp?

[2] - trebuia să urmeze şi el, nu?

am fost/sunt atât de enervantă, irascibilă, nervoasă, plictisită, imună încât am ajuns nici să nu îmi mai pese de ce mai e nou în lume.
zilele astea nimeni nu şi-a amintit de mine.

de ce acum nu am visat asta, acu' chiar as fi avut nevoie...

*fara diacritice!

Vroiam doar sa intru un pic azi si pe aici, sa mai spun cate mi s-au intamplat. Ca un rezumat, ideea importanta e ca sunt cea mai cascata fiinta a lumii.. Mi-am pierdut 1 an jumatate din viata. Mi-am piedut telefonul. Cu cele 117 numere de telefon pe care le avea. Numai eu puteam sa patesc asa ceva. Tipic mie. ah, da, Azi am aflat ca daca iti recaperi numarul cu cartela, asta nu inseamna ca iti recapeti si cele 100 si ceva de numere pe care le-ai avut salvate.  Ah, ce trist.
De ce ziceam visare? ... pai, inainte obisnuiam sa fiu ... "pregatita" ca sa zic asa cu astfel de lucruri.. De data asta chiar nu m-a anuntat nimeni gen "ah, stii, vezi ca ai sa-ti pierzi telefonul duminica" .. Poate nici chiar asa.. Cred ca nu am fost eu atenta cand mi s-a anuntat noua "informatie"  [ce delirare]

Altceva?

La cladirea numita liceu nu s-a mai intamplat nimic, dar chiar absolut nimic. Am foat mult prea somnoroasa luni incat sa mai stau si la chimie. Vreau doar sa se termine saptamana asta care pe de alta parte e si cea mai ...cea mai... nu stiu. Se trezesc toti profii acuma, exact cand noi vrem sa ne culcam. O sa urmeze o alta saptamana dupa, nu prea pot s-o numesc vacanta, deci chiar nu pot. Singura diferenta va fi faptul ca voi dormi mai mult de 10 jumatate, nu?