N-ar fi trebuit să am starea asta de parcă aş vrea să dispar din orice
colţ ascuns al minţii
mele
Sau să fi vrut să levitez cu ochii în tavan fără să ţin
cont de trecerea timpului.
Şi totuşi o am.
Nu am simţit vreun început
lângă mine. Am să dau vina probabil pe ceva.
Pe oboseală.
