urmează... urmează să evadez din oraşul ăsta mic unde fiecare colţişor de stradă-mi trezeşte câte o amintire, orăşel unde sunt o grămadă de locuri în care încă nu mă incumet să merg căci nu vreau să-mi amintesc.
nu mi-e frică de ele,
doar că simt că nu aş avea destul curaj să trec peste. deşi stiu bine, sunt ale mele.. ar trebui să pot.
chiar sunt ale mele!
nu mi-e frică de ele,
doar că simt că nu aş avea destul curaj să trec peste. deşi stiu bine, sunt ale mele.. ar trebui să pot.
chiar sunt ale mele!
5 coments:
te vei intoarce la ele... candva...
He's never coming back.
Daca-ti amintesti un vis, nu e o amintire. Deci nu ai ce sa-ti amintesti :). E doar o senzatie ciudata...(francezii o au drept 'deja-vu'). Ideea e ca-n viata, toate trec.Se pune timp si praf peste toate, iar in cele din urma nici nu ne mai amintim.
nu era un vis:)... şi ştiu bine asta, in plus..nici nu vreau să se intoarcă. Intr-adevăr, cred că in momente de acestea încep să mă bucur că timpul (printre puţinele dăţi) dar devine în sfârşit un aliat de-al meu.
Hm...ar fi frumos sa ai dreptate."Timpul nu tine cont de persoana,sex,dorinte,circumstante,etc" Nu mai tin minte unde am vazut-o...da' e oarecum adevarata afirmatia.Si unul pe care ar trebui sa-l stii mai bine..."Doar 2 lucruri sunt infinite. Universul si prostia umana.Nu sunt prea sigur in privinta celui dintai." -A.Einstein :).Morala ? Nu e nici una. Ideea ? Ai grija de tine, ca timpu' nu iarta(fie el aliat sau nu),chiar daca e de bine sau nu. Pa
Post a Comment