September 25, 2013

(re)trăiri

Vezi tu, în dragoste, dăm întotdeauna glas viselor. Dar, pentru ca visele să cânte, nu trebuie să le întrerupem. Or, când vorbeşti între sărutări, întrerupi întotdeauna visul ameţitor pe care îl au sufletele, în afară de cazul în care spui cuvinte sublime.”
…..
           

„Oh, biata mea copilă, ce geniu farsor, ce spirit pervers putea să-ţi sufle cuvintele de la sfârşit?
            Le-am colecţionat, dar, din dragoste pentru tine, n-am să ţi le-arăt.
            Şi apoi, îţi lipsea într-adevăr prezenţa de spirit şi ţi se părea că e bine să trânteşti un „Te iubesc!” entuziasmat, în anumite ocazii atât de neobişnuite, încât cu greu îmi stăpâneam pornirile violente de râs. Să ştii că există momente în care cuvintele „Te iubesc!” sunt atât de nelalocul lor, încât devin necuviincioase.
            Dar tu nu mă înţelegi.”
Guy de Maupassant, Cuvinte de iubire

July 29, 2013


in my fields of paper flowers
and candy clouds of lullaby
I lie inside myself for hours
And watch my purple sky fly over me 

April 20, 2013

March 28, 2013

sclipiri din alea...

Iubire personală ce nu trebuie să fie a nimănui.
de ce să trădezi gânduri, emoţii? de ce să crezi aiureli.

March 3, 2013

Quant aux...

Si nous pouvions mourir comme cela! ça serait pas la mort - mais une union etérnelle.

February 27, 2013

Februarie

     Februarie al meu, nu e al meu. E un moment plin de vise, plin de inspiraţie, plin de regrete şi de dezamăgiri. Februarie al meu era însorit. Acesta este doar o umbră din ce obişnuia să fie. Niciodată nu am ţinut la dragul februarie. Era doar un motiv să aştept primăvara. Atunci înfloresc visele. Ultimele zile din februarie m-au lăsat tristă, căci nu l-am mai simţit, ca inainte, a devenit rece şi a lăsat să-mi bată vântul în faţă dacă aş fi avut să-i spun ceva. Dar nu vroiam să-i reproşez. Am ezitat să-i mai spun ceva, am aşteptat să se calmeze. Mi-a spus să aştept. Dar urma să plece. Să mă lase să mă simt implinită cu primăvara. Februarie ăsta nu mai e al meu. 

February 26, 2013

notiţe

şi sufletul? eh, sufletul lasă-l.
rămâne o urmă de praf după ce mori şi se ridică când vine mai mare furtuna în vieţile altora.