2am. Insomnie

 

I'm a hero, azi în schimb am reuşit să stau trează fără cafea, fără.
I'm the ginger one.. sau mă rog... obişnuiam să fiu.
Acu' că tot mi-am adus aminte ce roşcată eram candva. Ca o rodie. Doar că prost vopsită... mult prea prost. Ce vremuri, mai degraba chinuri. Toate privirile alea.. şi acu' după un an se mai trezesc unii "vaaai, te-ai vopsit!, hei roşcato" .. de unde... s-a dus .. nu mai sunt rodie.. vopsită pe alocuri.. Ziceai că mi-a turnat cineva vopsea în cap la cât de ciudat se vedea. Şi asta doar pentru că o lăsasem sa-şi exerseze talentele în ale vopsitului. ( a se întelege că e vorba de mama *sigh* ) Îmi promit că nu mai fac greşeala de a lăsa pe cineva mai ales pe ea să-mi umble în cap. Ce prostie.
Şi totuşi azi am reuşit fără cafea. Partea bună este faptul că dimineaţa se incălzeşte hogaşu'. Partea proastă e că profa a venit la timp şi nu am reuşit să dorm prea mult în pauză iar pervazul este rece să-l ia naiba şi nu mai continui cu parţi sau fragmente din ce-o fi ele.
Vreau ceva şi nu ştiu ce, şi nu, nu am pofte de gravidă .. doar că nu ştiu ce vreau. Asta e cu totul altceva...

Mă simt.. E deja marţi şi il vreau pe vineri. Vineri e unul dintre cei mai buni prieteni, mereu te lasă sa dormi... până la 7.. nenorocitul. Nu-mi mai place nici vineri. Nu mai vreau niciun vineri. aaa? e deja 10?
Chestie stupidă.. Ieri nu aveam ce face( sarcastic vorbind, de fapt am avut treabă pân'-n gât) şi am stat ..şi am stat şi tot aşa şi am dat să verific o chestie. Nu, nici asta nu am să mai fac. Traducerile de pe net sunt cel mai mare.. să nu mai zic ce. Cum poţi să dai traducere din franceză in română şi să-ţi traduca aştia cu siteurile lor cu tot "big boy"... 5 prostii au scris la fel. Oricum i-am înjurat în medie vreo 10 minute după asta.. Trecem.

Inchid uşa.. dar poţi să suni oricând.

Na, ca tot mi-am amintit de sunat. Azi am stat în ploaie şi iarăşi am aşteptat microbuzul ăla nenorocit, care şi-o fi schimbat iar orarul sau nu l-am învaţat eu încă pe ăsta.  Şi am sunat de vreo două ori şi fără răspuns.

ah, mademoiselle est très heureux.

And if you don't mind, I would like to breathe.

Mi-e tare dor de vară. Nu-mi place vara, dar totuşi mi-e dor. Erau clipele alea când aşteptam până răsărea soarele sau stăteam în leagănul ăla albastru şi priveam stelele. În 3 ore cât stătusem am reuşit să văd numai o stea căzătoare. Ce clipe... Tocmai mi-am amintit ce dorinţă mi-am pus. Aveam atâta speranţă că se va îndeplini, de fapt a fost ca o mică demonstraţie pentru mine că nici marele stele nu pot îndeplini ceea ce vreau eu. (Încă mai vreau.)

Dar cine ştie, poate totuşi cândva.. 

  În altă ordine de idei. Mi-e dor de vară şi vreau clipele alea pentru mine, chiar aş mai avea nevoie de o pătură, o cană de cafea, un leagan şi... stelele desigur.

confuz.

ah, ziua întâi şi chinurile facerii. Disperare, ţipete, urlete şi iarăşi disperare. Mai este loc de fericire? da' de unde a apărut şi ea... ce să mai caute pe aici?
Eu i-am găsit loc. Zilele astea a trecut pe la mine, a fost frumos, mi-a dăruit un zâmbet. Era şi normal să facă acest lucru, nu?.. trecem. Ideea e că a fost frumos că zilele astea am reuşit sa închid ochii şi pur şi simplu am stat la un moment dat şi am inceput să râd intr-o cameră goală, dacă ar mai fi fost cineva lângă mine ar fi zis că sunt nebună. Oricum, m-am catalogat deja singură în categoria asta. Deci ar fi un efort în plus din partea oricărui altuia să facă acelaşi lucru.
Cred ca şi tu ai avut momente dintr-astea.
Şi uite aşa am ajuns de la fericire la nebunie. Am rămas complet confuză.
*revin*

pfff, netul meu merge groaznic.

At the beginning...

Aveam nevoie de o schimbare. Mi-am schimbat skin-ul blogului. Nu mă reperezintă. Îl urăsc de fapt. Oare schimbare înseamnă să revin la ceea ce am fost eu cândva? .. dacă aşa o fi, atunci nu cred că mă mai încantă nimic din vechea eu!

You ideal? Definitely...no!

       Dragă...
       Dragă nimicule, 
       Nici măcar nu pot să-ţi spun "necunoscutule" pentru că deja te cunosc eu, cred că e de ajuns!
Mă adresez ţie, unui nimic, dar de fapt ştiu foarte bine că e mai mult scrisoarea asta pentru mine. Lasă, trecem, mereu am lasat...Tot aia.
       Da' chiar în halul ăsta ai ajuns după cele 2 luni de calvar în care am omorât zilele împreună? Mergi, treci, te uiţi, zâmbeşti şi nu spui nimic. Un hug dat ca să-ţi simt răceala şi apoi treci mai departe. Şi la ce te aşteptai mă rog?... Trebuia cumva să fiu fericită? Fericită că sunt liberă, da. Oricum, nu eu am fost cea rea, nu eu am fost cea vinovată, nu eu am fost cea care a întors spatele şi a plecat să-şi cumpere ţigări.
       Nici măcar nu fumezi!!!
Ştii?... Nu, nu ştii! Nu, că ţi-ar păsa... niciodată nu ţi-a păsat. Dar cum ziceam, e mai mult pentru mine. Totuşi o întrebare: De ce ar trebui să-mi pese mie? Pentru că vreau şi pentru că mă simt mult mai bine când văd în ce hal ai ajuns.

  They: "Nu suferi?"

Eu: "Nu!"

They: "Ah, da' nu ai ţinut la el?" 

Eu: "Ba da şi ce?"

        Pur şi simplu am reuşit definitiv să te omor şi să te scot din lumea mea / nu că ai fi intrat şi stat prea mult pe aici...

        A fost chiar mai uşor decât credeam. Ştiam că aşa va fi, mai ales după ultima impresie pe care mi-ai lăsat-o. Aşa că nu mă mai ingrijoram atât de tare când vedeam că se apropie "moartea" după tine... (tragic spus...) vindecarea mea!

        E chiar plăcut. *Afară plouă*.. ştii bine ce e ploaia pentru mine :)

....Am rămas...fără cuvinte! Vezi, nici măcar nu mai am ce să-ţi zic. E şi normal.

        La un moment dar totuşi mă gândeam cum să lipesc vasul ăla pe care l-am spart... Nu vroiam să-l lipesc. Îmi plăcea titul cum a devenit, cu vas spart, cu gunoi în jur dar fără tine. Răzbunare oricum mi-ar plăcea intr-un fel sau altul. Să te visez cum vii la mine şi îţi ceri iertare. Pentru ce întrebi... Pentru ţigările alea. Pentru alea chiar ar merita. Un animal, un lucru, o chestie, o...ţigară. Uite cât de fragilă pot fi şi câte lucruri ma pot răni.

Nu e o obsesie, eşti tu!

        Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi dacă totuşi aş lipi vasul ăla afurisit. S-au tot gândit alţii în locul meu. Şi doar imaginea de un eventual .. nu vreau să zic... mă ingrozeşte. Chiar nu mai vreau, mulţumesc. 

You and me, never again. 

you'll never exist here again.